sâmbătă, 15 aprilie 2017

Subito & sustenuto

6 decembrie - 15 aprilie, nici urmă de gând la blog. Presimţirile rele s-au adeverit. Şi a început un alt stil de viaţă. Brusc. Cu preaviz din scurt. La semnalul următor va fi ora 0, cotitura, momentul când liftul a pornit aiurea, pe care l-ai visat în sute de variante. 
Probabil o să urmeze o nouă şi lungă tăcere pe aici. 
Atât, domnule psiholog! Taci? Desigur... Ce recomandări să ai?... 

luni, 5 decembrie 2016

Gândul învins

Aşteptarea e ca o sfoară care îţi strânge stomacul. Încă un rotocol în jurul lui şi încă unul, tot mai dureroase, tot mai greu de suportat. Nu mai e nicio celulă liniştită, gândul că nu s-a întâmplat nimic rău e nimicit, măturat, învins. Gândurile negre seamănă lupilor sălbatici, le curg bale de poftă, le sticlesc ochii şi îi adună mirosul necazurilor viitoare. Lăsat nesupravegheat, gândul că poate totuşi nu s-a întâmplat nimic îşi adună bucăţile ciopârţite. Unele s-au pierdut şi pare prea bătrân şi prea bolnav ca să mai supravieţuiască. 

joi, 24 noiembrie 2016

Raţionament

Când torn aici gânduri negre parcă le bolduiesc. Nescrise devin fanate, se amestecă, se petrec unele peste altele şi pierd din amplitudine. Practic, în 24 de ore/zi încap totuşi un număr limitat. Câteodată însă trebuie amintite, nu de alta, dar, când o veni o perioadă şi mai naşpa, o să cred că asta a fost una liniştită. Fals. 

duminică, 6 noiembrie 2016

A.M.R. (1)

267. 
Fericiţi, cei cărora le merge lin. Probabil e o ştiinţă şi asta a vieţii ca o mănuşă. Sau ca un ciorap potrivit. Ciorapul meu e iremediabil mic şi se rupe ba într-o parte, ba în alta. L-am cârpit de-am înnebunit.

miercuri, 19 octombrie 2016

Scutit de obligaţii

Este exact ce mi-am dorit: un loc singuratic, fără zorzoane, în care vii doar atunci când vrei să fii doar tu şi gândurile tale. Un fel de capelă. O oglindă care nu cere machiaj. N-ai normă, n-ai ritm, n-ai impuneri, nu zâmbeşte, nu dă bună ziua, nu spune mulţumesc. Doar după ce ai adunat o droaie de cicatrici apreciezi un asemenea loc.  

miercuri, 5 octombrie 2016

A.M.R.

297 de zile. Atâtea mai sunt. Nu ştiu dacă ar putea cineva să înţeleagă cât de mult aştept să treacă, cum urmăresc fiecare adiere care mi-ar da planul peste cap. 

duminică, 25 septembrie 2016

Zile-mărunţiş


Nu te ajută, aproape n-au valoare, le strângi undeva, poate vor veni altele şi mai rele, poate împreună or însemna ceva. Nu-ţi vei aminti niciuna, ci doar impresia de confort că ai scăpat de greutatea lor şi certitudinea că atunci când o să le foloseşti te vei simţi ca un nenorocit.  

miercuri, 21 septembrie 2016

După


Otrava subtilă a muncii. Cu ce o înlocuim atunci când se va evapora?

luni, 19 septembrie 2016

Tin Man

Ai mai trăit-o. O cunoşti. Senzaţia că nu trebuie să-ţi placă. Că nu e cazul să te ataşezi. Să te ţii departe. Dacă nu, dorul îţi va paraliza puterea. Singurele legături cu lumea aceea sunt ei. Iar pe ei îi vei decupa. E curios cât ţi s-a micit sufletul, într-atât încât cu lumea lor nu încap în el. Vorbeşti puţin pentru că alt acoperământ nu ai găsit. Iar când cineva îl dă la o parte, ori te zbârleşti, ori oferi replici neutre şi tragi perdeaua la loc. 

duminică, 4 septembrie 2016

Coşmar


Nu mi-am făcut vreodată bagajul cu drag. Pune-mă să spăl geamuri, să curăţ wc-ul, să mă uit la un film prost, să duc gunoiul, să citesc apometre, să tai ceapă, orice, dar nu mă pune să-mi pregătesc bagajul.  

duminică, 28 august 2016

Gând

Vine o zi în care realizezi cât de urât ai ajuns să trăieşti, cum nu laşi loc frumuseţii sub niciun chip. Eşti o bucată de asfalt care sufocă orice tresărire a vreunui fir de iarbă. Nu poţi să schimbi ceva pentru că nu-ţi găseşti un punct de echilibru, ceva de care să te agăţi, o vină pe care s-o pui în cârca ta şi pe care s-o îndrepţi. Trufie curată! 

sâmbătă, 27 august 2016

Zuma ne învaţă


  • pierdem o groază de timp; 
  • avem un număr limitat de vieţi; 
  • viaţa trece indiferent că dormi sau lupţi; 
  • e ineficient să acţionezi asupra trecutului; 
  • schimbarea cursului zilei de azi e singura modalitate de a interveni asupra trecutului; 
  • nu avem niciodată bani suficienţi; 
  • în prejma fiecărei victorii stă într-un colţ cineva neîmpăcat care scoate limba; 
  • suntem singuri.

sâmbătă, 20 august 2016

Jumătatea plină


Am o oarecare admiraţie pentru oamenii cu principii solide. Un procent. Ale mele au margini vălurite şi un tangaj permanent. Cred că a fost un noroc formidabil că n-am avut slujbe la care să am pe mână banii altora. Cash.

luni, 15 august 2016

luni, 8 august 2016

Lepădătura

Printr-o ironie genetică probabil, ea e hiper, mie mi-a transmis hipo, ea adună, eu arunc, ea a îndurat şi s-a acrit, eu m-am răzvrătit şi m-am mântuit. În condiţiile astea, ce cale de înţelegere ar putea fi? Răspunsuri - undeva departe, la o femeie pe care n-am cunoscut-o niciuna dintre noi, un gunoi de om.

sâmbătă, 6 august 2016

Gri

Realitatea nu se mai lasă înghesuită în cuvinte, a depăşit starea colorată de Gummy bears şi a devenit sfărâmiciosă, abrazivă, potrivită eventual la curăţat călcâiele. Repet: nu mă mai surprinde nimic. Le-aş sugera celor care lansează atacuri la zâmbetul meu să-şi evalueze iniţiativa. Inexplicabil cum de nu bagă de seamă că ţinta lor a dispărut.

miercuri, 6 iulie 2016

Gen Chloé

Câteodată, voci, asemenea celor de care se teme Chloé Saint-Laurent, îmi şoptesc: chiar aşa mare moacă ai devenit de îţi asigură o seară liniştită -super liniştită!- nişte semnături pe-o hârtie? Aşa, şi? Ce treabă aveţi voi? E liniştea mea. Mi-o întind pe suflet ca pe-o cremă. Vin vremuri aspre şi am nevoie de suflet hidratat.

luni, 20 iunie 2016

Obiectiv

Dacă ar presupune şi efort fizic, s-ar chema că munceşti ca un bou. Dar nu, îţi prăpădeşti doar ochii, nişte articulaţii... Vine el momentul când o să şterg tot chinul absurd, când organizatorii de vieţi or deveni umbre vagi, când îmi voi fi sărbătorită în fiecare zi lăsată, când voi lenevi ca o pisică...

joi, 9 iunie 2016

Belele vrac

Reţetă sigură pentru minimizarea unui disconfort: apariţia altuia, unul beton de data asta, care, de preferat, te atacă şi pe flancul sănătăţii şi îţi şifonează serios psihicul. Fii convins că întotdeauna e loc de mai rău!

marți, 31 mai 2016

Şarpe veninos uneori

Am învăţat să-mi reprim ieşirile sarcastice. Aşa, cică, procedează oamenii în toată firea. Nu e tocmai uşor, dar, în fond, e mai simplu să întorci privirea decât să iei una peste cap după ce ţi-ai înfipt colţii. Pe termen lung, crescând presiunea, e şi mai dificil să te abţii. Mai vedem.

miercuri, 25 mai 2016

Prăduitorul

L-ai văzut în ipostaze care te-au determinat să-l încadrezi în categoria celor inteligenţi. Te-ai bucurat pentru că oricum, chiar dacă era prost, depindeai de el. Ţi s-au mai risipit din nădejdi în faţa uşurinţei cu care denatura realitatea, dar ai ezitat să-l consideri perfid. Căutai argumente, aduceai ca probe situaţii în care s-a dovedit onest. Incubaţia a durat ani. 
Acum e deja un tânăr monstru, viclean, imprevizibil, mozaic de stări, amestec de influenţe, o rezultantă eterogenă. Nu ajută fără rost şi plesneşte fără scrupule. Şcoala securiştilor stropită cu parfumuri scumpe. 

duminică, 22 mai 2016

Drum cu sens unic

Unele obiective cer o răbdare imensă. Toate indicaţiile de pe margine spun că eşti pe drumul greşit. Îi vezi pe ceilalţi făcând altceva. Piticul din cap te trage de mânecă  şi-ţi suflă că, în cazul în care ajungi la finish, vei fi secătuit, stors, cu sănătatea varză, singur... Te vor privi aprobator doar cei care se mulţumesc cu o imagine, nu tot timpul, doar când nu-s focusaţi ca lumea pe ce faci. Tu însă mergi înainte, nu ai variantă. 

duminică, 15 mai 2016

Nişe dureroase

În tinereţe sufletul suferă de un fel de bulimie. E destul de elastic şi încap în el o grămadă. Dar de la un punct încolo devine fibros, triază, alungă, respinge, păstrează doar locurile celor dragi şi se satură cu firmituri tot mai mici picate de la ei. Are o singură nevoie: să vină de la toţi aceia puţini cât au mai rămas. Întreruperile sau pauzele îl dor ca ulcerul în faza acută. 

miercuri, 11 mai 2016

Flaşnetele

În orice grup fan linişte se pripăşeşte câte un amator de vorbit fără rost, o morişcă, unul care ţine să împărtăşească poveşti anoste. Împotriva lui s-au inventat căştile, dar prinde momentul când nu le ai (n-aveai nevoie, era linişte înainte de turuiala lui) şi te-a încolţit. Egoism? Tupeu? Nu contează. Apucătura-i trebuie stârpită până devine obicei. Va musti de întâmplări nespuse, va tânji după atenţia de care e lipsit. Rămâne problema lui. Să şi-o rezolve cum l-o duce capul.

duminică, 8 mai 2016

Drobul de sare islamic

Nevasta şi maică-sa din Prostia omenească, ambele cotizante vechi în Sindicatul bocitoarelor, dau în clocot de când au aflat de etnia musulmană a noului primar ales al Londrei. De la 2500 de km. de locul faptei, se văd deja luate ostatice, violate şi obligate să ţină uşa deschisă în faţa valurilor de imigranţi. Între timp, sub bagheta piticilor din capete, cu_colţurile basmalelor acoperindu-le gurile, şlefuiesc replica: v-am spus noi?

sâmbătă, 7 mai 2016

Fără cuvinte

Tăcerile din urmă cu 10-15 ani erau doar antrenamente lejere. O racletă peste ele ar fi scos la iveală cuvinte mocnite, argumente care n-au mai prins rezervare, riposte neavenite şi dorinţa intensă de a şterge episoadele care le-au declanşat. Tăcerile de acum sunt desăvârşite. Un Word count descoperă 1 pages, 0 words, 0 characters, 0 paragraphs, 0 lines, un spaţiu alb, îngrădit de nimicuri, survolat de sunetele stridente ale Salvărilor.

joi, 5 mai 2016

Faţete

Susură All you need is love unuia care a rămas fără ţigări noaptea şi-ai să vezi ce titlu de nemernic o să-ţi iei.
*
Pe drum spre Cimitirul vesel de la Săpânţa, am înghesuit în cap, cumva-cumva, ideea că poţi să faci haz de moarte. Pentru dezgustul în faţa kitschoşeniilor de la tarabele înşirate pe lângă cimitir n-am fost pregătită. Alăturarea dintre rochiţe de un stil popular îndoielnic, destinate fetiţelor de doi-trei ani şi crucile de-o jumătate de palmă, destinate vitrinelor, mi-a răsucit stomacul. E drept, a contribuit şi faptul că, în locul pereţilor casei mele dragi, vedeam în zare sate din Ucraina.
*
Nu e zi în care să nu mă surprindă oamenii, unii cunoscuţi, alţii ne. Scăpări de-a dreptul duioase ale unora cărora le aplicasem, ca un tatuaj permanent, eticheta de otrăvuri, dovezi de curaj din partea altora socotiţi găini, ciocoism, ipocrizii mărunte... Eu însă am intrat în linie continuă, nu-mi mai rezerv nicio surpriză.

miercuri, 4 mai 2016

Ce-a lipsit?

Frig afară, la scurtă vreme frig şi în casă. N-ai ce să acuzi pereţii câtă vreme ţii geamul deschis. Pe unde altundeva să iasă fumul? Şi te căptuşeşti cu tot mai multe haine, ou protejat de cocon. Ştii din aprilie-mai de anul trecut ce-ţi trebuie: un duş fierbinte. Îl amâni cu încăpăţânarea câinilor care refuză baia.  Până la urmă tot îl faci pentru că simţi că te împuţi sub atâtea boarfe. După ce ieşi de la duş, pac, altă Mărie. Poţi să umbli gol puşcă, nu-ţi mai e frig. Temperatura nu avea cum să crească. Ai amânat ca prostul. 
Senzorii se mai şi defectează, sinapsele mai transmit şi semnale strâmbe, iar tu acţionezi bezmetic, ca o bufniţă în miezul zilei. Spre final deplângi lipsa de noroc. De fapt ţi-au lipsit  nişte reflexe corecte şi un dram de minte.

marți, 3 mai 2016

Derapaje

Dintre toate greşelile comise, cea mai mare a fost tentaţia dialogului. Inadmisibilă, în condiţiile în care aveam în urmă experienţa forumurilor. Dacă în viaţa reală nu ai prieteni, a socializa virtual e  o aşteptare nerealistă.  S-a întâmplat de prea multe ori. Charisma nu ţi-o confecţionezi, ci o ai, sau nu.